centrul universului meu. Dinamica universului meu nu trebuie înţeleasă sau reprodusă de nimeni, aşa cum eu nu vreau să înţeleg sau să reproduc dinamica unui alt univers ce se ciocneşte, întâmplător, de al meu. Uneori desenez puncte şi linii, alteori pătrate sau cercuri. Când vocea mea interioară rezonează cu cea exterioară desenez forme geometrice complexe ce crează o idee despre forma universului meu.
Nu cred în coincidenţe. Cred în copii. Cred în copiii mari. Cred în copiii foarte mari. Cred în oameni. Nu cred în adulţi. Nu cred în adulter. Cred în dragoste sinceră. Nu cred în legături susţinute de copaci tăiaţi, procesaţi şi semnaţi, apoi ştampilaţi. Cred în legile naturii. Cred în mine. Cred că roata se întoarce, până când vom depăşi şi stadiul folosirii ei. Cred că evoluăm. Cred că suntem mereu subiectivi. Nu cred în obiectivitate. Cred în informaţie. Nu cred că „Trebuie”, simt că „Vreau”.
Eu sunt centrul universului meu şi ceilalţi gravitează în juru-mi. Iar eu gravitez în jurul lor, din punctul lor de vedere, de urmărire, de explorare, de exploatare. În felul ăsta vibrăm unii în ceilalţi, atât cât e nevoie ca universul fiecăruia să se transforme puţin câte puţin.
Eu sunt centrul universului meu şi îmi place să desenez culori
peste culori
peste culori
peste universurile voastre…